În epoca modernă observăm o remarcabilă înflorire a exercițiului fizic: săli de sport, programe de fitness, diete, modă sportivă, cultivarea „idealului corporal”. Și deși exercițiul fizic este un element bun și benefic pentru sănătate – lucru pe care Biserica nu îl neagă și nici nu îl disprețuiește –, totuși, în tradiția ortodoxă există o nevoință mai profundă, mai deplină și esențială: exersarea minții, a inimii și a trupului nu pentru aspectul exterior, ci pe

Introducere Unul dintre cele mai răspândite fenomene ale epocii moderne – dar și de-a lungul timpului – este tendința omului de a-i învinui pe ceilalți pentru eșecurile, greșelile, dificultățile și impasurile sale. Acuzăm: pe Dumnezeu, pe preot, familia noastră, părinții, prietenii, societatea, „sistemul”, condițiile, chiar și norocul. Această atitudine nu este doar un fenomen psihologic sau o trăsătură socială; este o problemă profund spirituală. Părinții Biserici

Biserica noastră este viaţa lui Hristos prelungită în istorie. Ea nu este doar un spaţiu de cult, ci „organismul teandric” înlăuntrul căruia omul se sfinţeşte, se vindecă, se luminează şi este condus la îndumnezeire. De aceea, fiecare faptă a Bisericii, fiecare ierurgie, fiecare rugăciune şi binecuvântare nu este un simplu tipic sau un obicei, ci atingerea Harului de fiinţa omului şi de mediul în care el trăieşte. Una dintre cele mai îndrăgite şi statornicite ierurgii este Ag